Microîntreprindere 2026 – plafon, bază de impozitare și când treci la profit
În ultimii ani, regimul microîntreprinderilor a suferit mai multe modificări legislative, iar în 2026 regulile devin și mai importante pentru antreprenori. Plafonul de venituri este mai mic decât în anii anteriori, apar modificări privind angajații, iar unele operațiuni contabile – cum este vânzarea activelor – pot influența diferit analiza fiscală.
Una dintre cele mai frecvente confuzii pe care le întâlnesc în practică este legată de diferența dintre plafonul micro și baza de impozitare micro. Mulți antreprenori cred că aceste două lucruri sunt identice și că dacă firma are anumite venituri în contabilitate, aceleași sume se folosesc și pentru verificarea plafonului și pentru calculul impozitului.
În realitate, lucrurile sunt mai nuanțate.
Plafonul micro stabilește dacă firma poate aplica regimul microîntreprinderilor, iar baza de impozitare stabilește cât impozit plătește efectiv firma. În anumite situații, cele două calcule pot duce la rezultate complet diferite.
În acest articol explicăm clar:
- care sunt condițiile pentru micro în 2026
- cum se verifică plafonul micro
- ce venituri intră sau nu în plafon
- cum se calculează baza de impozitare micro
- ce se întâmplă la vânzarea activelor firmei
- când se pierde regimul micro și când se trece la impozit pe profit.
Condițiile pentru regimul microîntreprinderilor în 2026
Pentru a aplica impozitul pe veniturile microîntreprinderilor în 2026, societatea trebuie să îndeplinească mai multe condiții prevăzute de Codul fiscal.
Cea mai cunoscută este plafonul de venituri.
Începând cu 2026, plafonul este de 100.000 euro, calculat la cursul BNR de la finalul anului precedent. Practic, pentru analiza făcută la 31.12.2025, plafonul echivalent este aproximativ 509.850 lei.
Pe lângă plafon, trebuie respectate și alte condiții importante.
Societatea trebuie să aibă cel puțin un angajat cu normă întreagă. Această condiție poate fi îndeplinită și prin mai multe contracte part-time care însumează 8 ore sau printr-un contract de mandat remunerat cu cel puțin salariul minim brut pe economie.
De asemenea, firma trebuie să fi depus situațiile financiare anuale în termen și să nu se afle în dizolvare cu lichidare.
Un alt aspect important este analiza întreprinderilor legate. Dacă aceeași persoană deține participații semnificative în mai multe firme, analiza plafonului trebuie făcută la nivelul structurii, nu doar la nivelul unei singure societăți.
Reguli pentru firmele nou înființate
O regulă importantă introdusă de legislația recentă se referă la firmele nou înființate.
Societățile noi au la dispoziție 90 de zile de la înființare pentru a angaja cel puțin o persoană. Anterior, acest termen era de 30 de zile de la înființarea firmei.
Dacă această condiție nu este îndeplinită, firma pierde regimul micro și trece la impozit pe profit.
Exemplu:
Dacă o societate este înființată în 15 aprilie 2026, termenul de 90 de zile expiră în jurul datei de 14 iulie 2026.
Dacă până la această dată firma nu are angajat:
- condiția nu mai este îndeplinită în trimestrul III
- societatea va deveni plătitoare de impozit pe profit începând cu trimestrul IV, adică de la 1 octombrie 2026.
Acest mecanism poate face ca o firmă nouă să rămână micro aproape jumătate de an chiar dacă nu are angajat.
Dacă angajatul pleacă în cursul anului
Codul fiscal permite o perioadă de 30 de zile pentru înlocuirea angajatului.
Dacă în acest interval nu este angajată o altă persoană, firma nu mai îndeplinește condițiile pentru regimul micro și va trece la impozit pe profit începând cu trimestrul următor celui în care condiția nu mai este îndeplinită.
Exemplu:
Angajatul pleacă în iunie 2026.
Termenul de 30 de zile expiră în iulie 2026.
Condiția nu mai este îndeplinită în trimestrul III, iar firma va deveni plătitoare de impozit pe profit din trimestrul IV.
Suspendarea contractului de muncă
O altă regulă importantă se referă la suspendarea contractului de muncă.
Dacă un angajat are contractul suspendat mai mult de 30 de zile într-un an fiscal, societatea poate pierde regimul micro. Pot exista mai multe suspendări (de exemplu concedii medicale), însă durata cumulată nu trebuie să depășească 30 de zile într-un an.
O nuanță importantă în regula celor 30 de zile pentru înlocuirea angajatului
Codul fiscal stabilește două reguli distincte.
În primul rând, microîntreprinderea trebuie să aibă cel puțin un salariat pentru a putea aplica regimul de impozitare micro. În al doilea rând, dacă salariatul pleacă, condiția se consideră în continuare îndeplinită dacă societatea angajează o altă persoană în termen de 30 de zile.
Până aici lucrurile par foarte simple. Problema apare atunci când analizăm momentul exact în care condiția nu mai este îndeplinită și modul în care legea stabilește trecerea la impozit pe profit.
Codul fiscal prevede că ieșirea din regimul micro se produce începând cu trimestrul următor celui în care condiția nu mai este îndeplinită. Iar aici intervine o nuanță importantă: condiția nu se consideră pierdută în momentul plecării angajatului, ci doar după expirarea perioadei de 30 de zile acordate pentru înlocuire.
Să luăm un exemplu simplu.
Presupunem că angajatul pleacă în data de 1 iunie. În acel moment începe să curgă perioada de 30 de zile în care societatea poate angaja o altă persoană. Această perioadă se încheie în data de 1 iulie.
Cronologia situației arată astfel:
• 1 iunie – pleacă angajatul
• 1 iunie – 1 iulie – perioada de remediere de 30 de zile
• 1 iulie – condiția privind existența unui angajat nu mai este îndeplinită
La prima vedere, mulți ar crede că dacă angajatul pleacă în trimestrul II, firma ar trebui să iasă din regimul micro în trimestrul III. În realitate, lucrurile stau puțin diferit.
În exemplul de mai sus:
• plecarea angajatului are loc în trimestrul II
• expirarea termenului de 30 de zile are loc în trimestrul III
Prin urmare, condiția nu mai este îndeplinită în trimestrul III, iar societatea va deveni plătitoare de impozit pe profit începând cu trimestrul IV.
Un exemplu complet ar fi următorul.
Dacă angajatul pleacă pe 10 iunie 2026, termenul de 30 de zile expiră în 10 iulie 2026. Această dată se află în trimestrul III. În consecință, societatea va trece la impozit pe profit din trimestrul IV al anului 2026.
Această nuanță poate avea efecte practice importante. În anumite situații, momentul exact în care expiră cele 30 de zile poate amâna ieșirea din regimul micro cu încă un trimestru, lucru pe care mulți antreprenori nu îl realizează atunci când analizează situația fiscală a firmei.
Plafonul micro – ce înseamnă în practică
Plafonul micro stabilește dacă firma poate aplica regimul microîntreprinderilor.
Mulți antreprenori cred că acest plafon se calculează simplu ca totalul veniturilor din balanță. În realitate, analiza este puțin diferită.
Pentru verificarea plafonului se analizează în principal cifra de afaceri, adică veniturile care reflectă activitatea curentă a firmei.
De exemplu:
- venituri din servicii
- venituri din vânzarea mărfurilor
- venituri din producție.
În schimb, anumite venituri contabile nu influențează plafonul micro.
Exemplu de calcul al plafonului micro
O firmă are următoarele venituri într-un an:
- servicii: 200.000 lei
- vânzare marfă: 100.000 lei
- servicii diverse: 10.000 lei
- venituri diverse: 5.000 lei
Pentru plafonul micro se ia în calcul cifra de afaceri:
200.000 + 100.000 + 10.000 = 310.000 lei
Veniturile diverse de 5.000 lei nu influențează plafonul.
Firma rămâne sub plafonul de aproximativ 509.850 lei și poate aplica regimul micro.
Diferența dintre plafonul micro și baza de impozitare micro
Aici apare una dintre cele mai importante confuzii.
Trebuie înțelese două concepte diferite.
Plafonul micro stabilește dacă firma poate aplica regimul micro.
Baza de impozitare micro stabilește suma asupra căreia se aplică impozitul de 1%.
În practică, baza de impozitare include majoritatea veniturilor firmei, cu câteva excepții prevăzute de Codul fiscal.
Vânzarea activelor firmei
Situația devine mai interesantă atunci când firma vinde active.
Mulți antreprenori cred că dacă vând un teren, un autoturism sau un utilaj, acea sumă intră automat în plafonul micro.
În realitate există o regulă importantă.
Prima vânzare din fiecare categorie de active nu se ia în calcul la plafonul micro.
În schimb, a doua vânzare din aceeași categorie se adaugă la plafon.
Exemplu
O firmă micro vinde în cursul anului:
- marfă: 300.000 lei
- un teren: 500.000 lei
- un utilaj: 200.000 lei
- un autoturism: 100.000 lei
Acestea sunt primele vânzări din fiecare categorie, deci nu influențează plafonul micro.
Plafonul analizat rămâne 300.000 lei, iar firma rămâne micro.
Ce se întâmplă la a doua vânzare
Dacă în același an firma mai vinde încă un teren cu 300.000 lei, această sumă se adaugă la plafon.
Plafonul devine:
300.000 + 300.000 = 600.000 lei
În acest moment plafonul de 100.000 euro este depășit, iar firma devine plătitoare de impozit pe profit din trimestrul depășirii.
Baza de impozitare micro
Baza de impozitare micro este stabilită de articolul 53 din Codul fiscal.
În general se impozitează majoritatea veniturilor firmei, inclusiv cele din vânzarea activelor, cu câteva excepții precum:
- despăgubiri de la asigurări
- subvenții
- diferențe de curs valutar
- dividende primite de la persoane juridice române
Dividende primite de la firme românești
Nu există procent minim de participare pentru microîntreprinderi.
Dividendele primite de la o persoană juridică română se exclud integral din baza de impozitare micro, indiferent de procentul de deținere.
Această regulă este diferită de cea aplicabilă la impozitul pe profit, unde există condiții precum:
- minimum 10% participație
- deținere de minimum 1 an
Dividende primite din străinătate
Regula de excludere se aplică doar dividendelor primite de la persoane juridice române.
Dacă o microîntreprindere primește dividende de la o firmă din străinătate, acestea se includ în baza de impozitare micro.
Exemplu:
O firmă micro din România primește dividende din Germania în valoare de 50.000 lei.
Acestea se includ în baza de impozitare.
Impozitul datorat va fi:
1% × 50.000 = 500 lei
Greșeli frecvente
În practică apar câteva interpretări greșite frecvente:
- confundarea plafonului micro cu baza de impozitare
- includerea greșită a veniturilor din vânzarea activelor în plafon
- tratamentul incorect al dividendelor primite din străinătate
De aceea este important ca analiza regimului micro să fie făcută separat pentru plafon și pentru baza de impozitare.
Cum verifici dacă firma ta riscă să iasă din regimul micro în 2026
Dacă ai o firmă micro, merită să verifici periodic câteva lucruri simple.
1. Monitorizează plafonul de venituri
Plafonul pentru microîntreprinderi este de 100.000 euro.
2. Verifică situația angajaților
Firma trebuie să aibă cel puțin un angajat cu normă întreagă.
3. Atenție la suspendările contractelor
Suspendările mai lungi de 30 de zile pot duce la pierderea regimului micro.
4. Urmărește vânzarea activelor
A doua vânzare din aceeași categorie poate influența plafonul.
5. Verifică depunerea situațiilor financiare
Situațiile financiare trebuie depuse în termen.
Când treci la impozit pe profit imediat și când din trimestrul următor
Un aspect important introdus în legislația privind microîntreprinderile este momentul în care o firmă pierde acest regim fiscal. Nu toate situațiile sunt tratate la fel de Codul fiscal.
În cazul depășirii plafonului de 100.000 euro, firma devine plătitoare de impozit pe profit începând cu trimestrul în care plafonul este depășit. Practic, efectul este imediat.
În schimb, atunci când firma nu mai îndeplinește alte condiții pentru regimul micro — de exemplu nu mai are angajat, depășește numărul maxim de societăți deținute sau nu respectă alte cerințe prevăzute de lege — trecerea la impozit pe profit se face începând cu trimestrul următor celui în care condiția nu mai este îndeplinită.
Această diferență este importantă în practică, deoarece momentul schimbării regimului fiscal influențează modul de calcul al impozitului și perioada pentru care se aplică impozitul pe profit.
Lucruri importante de reținut despre regimul micro în 2026
Dacă ai o firmă micro sau te gândești să aplici acest regim fiscal, merită să reții câteva reguli esențiale care apar frecvent în practică.
1. Plafonul micro și baza de impozitare nu sunt același lucru
Plafonul de 100.000 euro stabilește dacă firma poate aplica regimul microîntreprinderilor, în timp ce baza de impozitare stabilește suma asupra căreia se aplică impozitul de 1%.
Cele două calcule pot duce la rezultate diferite și trebuie analizate separat.
2. Depășirea plafonului micro produce efecte imediat
Dacă plafonul de 100.000 euro este depășit în cursul anului, firma devine plătitoare de impozit pe profit începând cu trimestrul în care plafonul a fost depășit.
3. Pierderea altor condiții (de exemplu angajatul) produce efecte din trimestrul următor
În situațiile în care firma nu mai îndeplinește alte condiții ale regimului micro, cum ar fi existența unui angajat, trecerea la impozit pe profit se face din trimestrul următor celui în care condiția nu mai este îndeplinită.
4. Regula celor 30 de zile poate amâna ieșirea din micro
Dacă angajatul pleacă, societatea are 30 de zile pentru a angaja o altă persoană. Momentul în care expiră aceste 30 de zile poate muta ieșirea din regimul micro cu încă un trimestru.
5. Nu toate veniturile influențează plafonul micro
În anumite situații, veniturile înregistrate în contabilitate nu influențează plafonul micro. De aceea este important să analizezi corect fiecare tip de venit atunci când verifici dacă firma riscă să depășească plafonul.
6. Dividendele primite de la firme românești nu intră în baza micro
Dividendele primite de la o persoană juridică română se exclud din baza de impozitare micro, indiferent de procentul de participare.
7. Dividendele din străinătate se impozitează
Dacă o microîntreprindere primește dividende de la o societate din străinătate, aceste venituri se includ în baza de impozitare micro și se impozitează cu cota de 1%.
Concluzie
Regimul microîntreprinderilor rămâne atractiv pentru multe firme mici, însă regulile devin tot mai tehnice.
Diferența dintre plafonul micro și baza de impozitare micro este esențială pentru a înțelege corect cum se calculează impozitul și când o firmă poate rămâne în acest sistem.
Plafonul stabilește dacă firma poate aplica regimul micro, iar baza de impozitare stabilește cât impozit se plătește efectiv.
În practică, cele două calcule sunt diferite și trebuie analizate separat, mai ales în situațiile în care firma vinde active sau înregistrează venituri care nu fac parte din activitatea curentă.